Descoperit în anul 1931, în "movila lui Ută", tezaurul de la Agighiol, cuprinde mai multe obiecte de valoare, din argint si aur, decorate antropomorf si zoomorf.
"Tezaurul de la Agighiol" reprezintă mostenirea voievodului din perioada dacică de dinaintea lui Burebista (82-44 i.Hr.),si anume Basaraba.
Este unul dintre cele mai reprezentative tezaure pentru arta traco-getică. Tezaurul este de o importantă deosebită, deoarece poate stabili o punte de legătură între lumea geto-dacică antică si societatea feudală romanească, ceea ce demonstrează, implicit, continuitatea si permanenta sedere a stramosilor nostri pe aceste teritorii.
Interpretat corect, tezaurul este în măsură să dea solutia unei probleme care îi frămantă de mult timp pe istorici, si anume originea dacică a familiei domnitoare Basaraba, considerată de Densusianu ca fiind conducatoare a neamului "cel mai nobil si mai puternic al românilor de la Dunărea de Jos". (Basaraba este un cuvant compus din "bha" si "sarabha", însemnand "cel asemeni unui Sarabha".)
Se poate demonstra ca numele de Saraba era, pentru geto-daci, un motiv mitologic în stransă legătură cu legenda întemeierii statale a monarhului sacerdot care apare la tezaurul de la Agighiol.
Exista trei vase de argint, sub formă de cupă, în care domină o unitate decorativă reprezentand un cerb cu opt picioare, avand coarnele sub forma unui ax central, cu mai multe ramuri pe ambele părti.
Pe cupe se mai află diferite desene reprezentand o pasăre răpitoare ce seamănă mai degrabă cu un cocos prinzand cu ghearele un iepure, caprine obisnuite cu patru picioare, un animal fabulos, probabil un dragon, aflat pe spatele unui porc si altele.
Cervideul cu opt picioare este cunoscut sub numele de "Sarabha".
Sarabha este un mit, studiat in profunzime de Mircea Eliade, apărut în scrierile vedice în literatura buddhistă, în literatura si folclorul altor popoare indianizate ori europenizate, sedentare ori migratoare.
Important de retinut este faptul că, în limba sanscrită, cuvantul "sarabha", avand ca echivalent în limba Pali, "sarabha", desemnează un cervideu fabulos cu opt picioare în loc de patru.
În Maharabata, Sarabha desemează un Asura, a cărui încarnare este regele-ermit Paurava, iar în Purana, Asura Sarabha este un monstru redutabil cu opt picioare, mai puternic decat un leu, si adversarul lui Visnu. Scotand în evidentă rolul religios al cerbului, M. Eliade trece în revistă diferitele valori ale mitului sarabha. El este cand încarnarea unui Boddhisatva, cand un Asura, adică la o fiintă divină si demonică, cand un animal călauză, ce obligă printii la săvarsirea unui ritual de întemeiere.
Sarabha a fost pus în legătură, pe rand, cu luarea în posesie a unui teritoriu nou sau întemeierea unui regat, întemeierea unui oras, obtinerea suveranitătii universale, o experientă decisivă sau convertire religioasă. În literatura indiană veche, există o scriere intitulată chiar "Sarabhamingajataka", de unde aflăm cum unui rege i se arată un Sarabha pentru a-l învăta Legea, adică, Sanscrita si Dharma.
Pe cele trei cupe de argint ale tezaurului, sarabha, cervideul fabulos cu opt picioare, este reprezentat de patru ori, ceea ce ii conferă calitatea de simbol dominant. Asadar, mitul sarabha este atestat arheologic, nu doar lingvistic, desi el nu a atras atentia pana în prezent. Cele opt picioare ale cerbului de pe cupele de argint nu reprezintă nici o exagerare artistică, asa cum credea D. Berciu, ci o ilustrare a cerbului sarabha, care a fost o legendă daco-hiperboreană, ceea ce demonstrează o cultură mitologică de înalt rafinament.
Cuvântul "cosoarba" din limba română arată,de asemenea, ca avem de-a face cu un mit autohton al unei populatii sedentare, constructori de case. Este încă un argument că aici s-au format marile mituri indo-europene și că Dacia a fost centru de civilizatie al indo-europenilor.
"Tezaurul de la Agighiol" reprezintă mostenirea voievodului din perioada dacică de dinaintea lui Burebista (82-44 i.Hr.),si anume Basaraba.
Este unul dintre cele mai reprezentative tezaure pentru arta traco-getică. Tezaurul este de o importantă deosebită, deoarece poate stabili o punte de legătură între lumea geto-dacică antică si societatea feudală romanească, ceea ce demonstrează, implicit, continuitatea si permanenta sedere a stramosilor nostri pe aceste teritorii.
Interpretat corect, tezaurul este în măsură să dea solutia unei probleme care îi frămantă de mult timp pe istorici, si anume originea dacică a familiei domnitoare Basaraba, considerată de Densusianu ca fiind conducatoare a neamului "cel mai nobil si mai puternic al românilor de la Dunărea de Jos". (Basaraba este un cuvant compus din "bha" si "sarabha", însemnand "cel asemeni unui Sarabha".)
Se poate demonstra ca numele de Saraba era, pentru geto-daci, un motiv mitologic în stransă legătură cu legenda întemeierii statale a monarhului sacerdot care apare la tezaurul de la Agighiol.
Exista trei vase de argint, sub formă de cupă, în care domină o unitate decorativă reprezentand un cerb cu opt picioare, avand coarnele sub forma unui ax central, cu mai multe ramuri pe ambele părti.
Pe cupe se mai află diferite desene reprezentand o pasăre răpitoare ce seamănă mai degrabă cu un cocos prinzand cu ghearele un iepure, caprine obisnuite cu patru picioare, un animal fabulos, probabil un dragon, aflat pe spatele unui porc si altele.
Cervideul cu opt picioare este cunoscut sub numele de "Sarabha".
Sarabha este un mit, studiat in profunzime de Mircea Eliade, apărut în scrierile vedice în literatura buddhistă, în literatura si folclorul altor popoare indianizate ori europenizate, sedentare ori migratoare.
Important de retinut este faptul că, în limba sanscrită, cuvantul "sarabha", avand ca echivalent în limba Pali, "sarabha", desemnează un cervideu fabulos cu opt picioare în loc de patru.
În Maharabata, Sarabha desemează un Asura, a cărui încarnare este regele-ermit Paurava, iar în Purana, Asura Sarabha este un monstru redutabil cu opt picioare, mai puternic decat un leu, si adversarul lui Visnu. Scotand în evidentă rolul religios al cerbului, M. Eliade trece în revistă diferitele valori ale mitului sarabha. El este cand încarnarea unui Boddhisatva, cand un Asura, adică la o fiintă divină si demonică, cand un animal călauză, ce obligă printii la săvarsirea unui ritual de întemeiere.
Sarabha a fost pus în legătură, pe rand, cu luarea în posesie a unui teritoriu nou sau întemeierea unui regat, întemeierea unui oras, obtinerea suveranitătii universale, o experientă decisivă sau convertire religioasă. În literatura indiană veche, există o scriere intitulată chiar "Sarabhamingajataka", de unde aflăm cum unui rege i se arată un Sarabha pentru a-l învăta Legea, adică, Sanscrita si Dharma.
Pe cele trei cupe de argint ale tezaurului, sarabha, cervideul fabulos cu opt picioare, este reprezentat de patru ori, ceea ce ii conferă calitatea de simbol dominant. Asadar, mitul sarabha este atestat arheologic, nu doar lingvistic, desi el nu a atras atentia pana în prezent. Cele opt picioare ale cerbului de pe cupele de argint nu reprezintă nici o exagerare artistică, asa cum credea D. Berciu, ci o ilustrare a cerbului sarabha, care a fost o legendă daco-hiperboreană, ceea ce demonstrează o cultură mitologică de înalt rafinament.
Cuvântul "cosoarba" din limba română arată,de asemenea, ca avem de-a face cu un mit autohton al unei populatii sedentare, constructori de case. Este încă un argument că aici s-au format marile mituri indo-europene și că Dacia a fost centru de civilizatie al indo-europenilor.
În prezent, "Tezaurul de la Agighiol" se află în patrimoniul Muzeului National, si într-o replică, la Muzeul de Arheologie din Tulcea, in anul 2007 fiind prezent si la o expozitie arheologică în Franta.
pocale ce ilustrează cervideul cu opt picioare,"Sarabha"
aplică din argint
coifuri si vase din aur si bronz
nasture din argint
În ciuda importantei sale, informatiile despre această mostenire le sunt străine chiar si localnicilor.
cnemidă din argint
fragment dintr-un coif de aur
